Link-uri utile pentru activitatea de proiectare didactică

https://padlet.com/arghir_daniela/proiectaredidactica

Lecția perfectă - Liga trandafirilor

Membrii ligii: Cornelia Melcu, Veturia Seserman, Cristina Cobzuc, Nicolița Barbu, Nicoleta Martin, Tatiana Silveșan, Maria Crișan, Mariana Negrilă și Dina Claudia Pop.

  Urmărind linkul de mai jos, veți ajunge la afişul realizat. Mulţumim, Cornelia!
  https://www.smore.com/yf8ze

Evaluarea și notarea elevilor

Evaluarea continuă sau formativă se efectuează prin măsurarea şi aprecierea rezultatelor pe parcursul derulării unui proces, din momentul începerii şi până la încheierea acestuia. Evaluarea formativă este un tip de evaluare capital pentru învăţământul primar, întrucat răspunde funcţiilor și satisface cerinţele pe care trebuie să le aibă actul de evaluare: acela de ameliorare, de producere a unor schimbări imediate şi cu efecte pozitive în pregătirea şcolarilor. Evaluarea se realizează pe secvenţe mici, treptat şi se centrează pe elemente esenţiale, ceea ce face ca şcolarul să se afle în permanenţă „în priză”, fără să fie suprasolicitat prin acumularea de informatii fără valoare. Având scop de ameliorare, evaluarea continua nu priveşte cantitatea, ci calitatea şi nu conduce la ierarhizarea şcolarilor, ci la stimularea dezvoltării lor, fiind indeplinită astfel şi cerinţa pas cu pas, aceea de lipsă a concurenţei, a absenţei stabilirii unei ierarhizări între şcolari, pentru că pânâ la urmă ceea ce contează cu adevarat nu este stimularea concurenţei, ci a dorinţei de a învăţa în permanenţă, de a fii mai bun pentru tine, nu pentru a-l întrece pe  cel de lângă tine.

Principalele avantaje ale evaluării formative sunt:

a) verifică sistematic, pe secvenţe  mici, toţi şcolarii, din toată materia

b) asigură ghidarea şcolarului în învăţare, corectarea oportună a  greşelilor, remedierea lor ori  aprofundarea  prin programe de îmbogăţire a cunoştinţelor

c) evalueză nu numai rezultatul învăţării, ci şi procesul prin care s-a ajuns la un anumit rezultat, permiţând ameliorarea lui,  în viitor

d)  întăreşte cooperarea învăţător-şcolar şi capacitatea de autoeducare, pe baza cunoaşterii criteriilor de evaluare

e) consumă mai puţin timp decât alte tipuri de evaluari.

 În învăţământul primar, de o importanţă covârşitoare sunt şi metodele şi instrumentele complementare, cum ar fi:
a) observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor
b) investigaţia;
c) proiectul;
d) portofoliul;
e) autoevaluarea.

Este clar că toate metodele şi tehnicile de verificare prezintă avantaje şi limite, plusuri şi minusuri şi că nu se poate vorbi de o verificare completă a realizării obiectivelor vizate decât  printr-o îmbinare a diferitelor tehnici.

Neconferința - luni, 5 februarie 2018,

 Eveniment online sincron

Disfuncționalități în sala de clasă

Consider că este extrem de important să recunoaștem disfuncționalitățile din sala de clasă, dar nu numai, pentru că ne putem confrunta cu disfuncționalități și în afara ei, în cadrul profesiei noastre, în relațiile cu părinții sau, și mai trist, în relațiile cu colegii.

Iată o posibilă listă de disfuncționalități:.

• vorbitul în timpul orei de curs
• întreruperea colegilor în timp ce aceștia vorbesc, răspunzând la lecție
• întârzierea la ore
• plecarea mai devreme de la ore
• împachetarea lucrurilor înainte de a se suna
• copiatul
• pierderea timpului cu întrebări stupide sau repetitive
• comportament lipsit de respect: folosirea înjurăturilor, a limbajului licențios în general, lovirea colegilor/profesorului, jigniri

Rezultatele concursului “Ghid de supravieţuire”

Dna Aurelia Beruşcă este câştigătoarea acestui concurs. A primit cel mai mare număr de voturi.

Povestirea câştigătoare:

"Aş putea scrie o carte despre începutul carierei mele. Am fost repartizată la o școală generală din județul Ilfov, Vasilați. Aveam 19 ani când am început o navetă foarte grea. Ajungeam la școala cu trenul, cu o oră mai devreme de începutul cursurilor. Colegii mei, 7 la număr (6 invățătoare și un învățător) erau mult mai în vârstă decât mine și m-au primit călduros și cu multe sfaturi. Aveam timp suficient să discutăm (la o cafea fiartă în soba din cancelarie) despre cum ar trebui să procedez în fața clasei. Doar că, idealul meu despre o clasă de elevi s-a spulberat imediat ce am dat ochii cu ei, elevii mei tuciurii și năzdrăvani. Altceva învățasem la școală, în  timpul practicii pedagogice. A fost grea adaptarea la noul stil de muncă în fața acelor elevi. Nu eram sigură că pot face față, dar, din umbră, m-a călăuzit domnul învățător (aflat la câțiva ani de pensionare). Îmi spunea mereu că trebuie să mă adaptez tuturor nivelurilor sociale și să tratez fiecare elev așa cum e, nu după modelele văzute la liceu. Nu pot spune că era un mentor, dar așa s-a comportat, sprijinindu-mă continuu în primul an de învățământ.Fiind o fire ușor adaptabilă, am reușit să fac față acelui an (1978-1979) și am învățat că, indiferent de loc sau persoane, profesia de învățător se face așa cum o simți la un moment dat, adaptând, din mers, tot ceea ce ai învățat la situații noi și diferite. Așa am petrecut 12 ani în acea școală, devenind un mentor pentru cei care au pășit pragul acelei școli în anii următori.Din 1990, am schimbat locul de muncă cu o școală din București, sectorul 1. Nimic nu se mai potrivea cu ceea ce practicasem înainte, dar era ceea ce văzusem în practica pedagogică din liceu. Aici, nimeni nu m-a luat ca pe o debutantă, dimpotrivă, eram mereu solicitată să ajut cu câte un sfat pe cei tineri.Am devenit un mentor pentru cei mai mulți dintre colegii mei, tineri sau mai puțin tineri, și acest lucru mi-a dat multă încredere în profesionalismul meu."

Comunicarea cu părinţii

 O şcoală performantă este o şcoală în care este promovată, susţinută şi dezvoltată o legătură puternică între profesori şi părinţi. Este un parteneriat în care, nu trebuie uitat niciodată, nucleul este elevul. Comunicarea, schimbul de informaţii privind copilul, trebuie să vină din ambele sensuri, studiile aratând că o bună relaţie părinte – profesor se corelează cu performanţa şcolară bună a copilului. Este evident că părinţii au nevoie de un sprijin puternic din partea şcolii pentru a se implica eficient. Comunicarea între profesor şi părinte determină motivarea copiilor în învăţare, creşterea interesului acestora pentru studiu, pentru activităţile şcolare şi extraşcolare. Profesorii şi părinţii, împreună, ar trebui să îi sprijine pe copii în a-şi planifica activităţile, în a-şi dezvolta interesul pentru diferite domenii. Ei pot oferi permanent oportunităţi de învăţare, lucrând în parteneriat.O relaţie corectă şi eficientă între profesor (diriginte) şi familie este o relaţie în care există asertivitate, acceptarea unui punct de vedere diferit, ascultare activă. Părinţii pot fi cu uşurinţă implicaţi în activităţile şcolare şi extraşcolare, profesorii îi pot informa despre cum ar putea face acest lucru, cum pot deveni parteneri reali. Abordările contemporane în educaţie impun, ca şi condiţie obligatorie, ca profesorii să stabilească relaţii de cooperare cu părinţii elevilor, cu familiile acestora, rolul lor nelimitându-se doar la educaţia de la catedră sau din clasă. Evoluţia copiilor este puternic influenţată atât în prezent, cât şi în viitor, de modul în care se dezvoltă această relaţie părinte – elev – profesor.