Evaluarea
continuă sau formativă se efectuează prin măsurarea şi aprecierea
rezultatelor pe parcursul derulării unui proces, din momentul începerii
şi până la încheierea acestuia. Evaluarea formativă este un tip de
evaluare capital pentru învăţământul primar, întrucat răspunde
funcţiilor și
satisface cerinţele pe care trebuie să le aibă actul de evaluare: acela
de ameliorare, de producere a unor schimbări imediate şi cu efecte
pozitive în pregătirea şcolarilor. Evaluarea se realizează pe secvenţe
mici, treptat şi se centrează pe elemente esenţiale, ceea ce face ca
şcolarul să se afle în permanenţă „în priză”, fără să fie suprasolicitat
prin acumularea de informatii fără valoare. Având scop de ameliorare,
evaluarea continua nu priveşte cantitatea, ci calitatea şi nu conduce la
ierarhizarea şcolarilor, ci la stimularea dezvoltării lor, fiind
indeplinită astfel şi cerinţa pas cu pas, aceea de lipsă a concurenţei, a
absenţei stabilirii unei ierarhizări între şcolari, pentru că pânâ la
urmă ceea ce contează cu adevarat nu este stimularea concurenţei, ci a
dorinţei de a învăţa în permanenţă, de a fii mai bun pentru tine, nu
pentru a-l întrece pe cel de lângă tine.
Principalele avantaje ale evaluării formative sunt:
a) verifică sistematic, pe secvenţe mici, toţi şcolarii, din toată materia
b) asigură ghidarea şcolarului în învăţare, corectarea oportună a greşelilor, remedierea lor ori aprofundarea prin programe de îmbogăţire a cunoştinţelor
c)
evalueză nu numai rezultatul învăţării, ci şi procesul prin care s-a
ajuns la un anumit rezultat, permiţând ameliorarea lui, în viitor
d) întăreşte cooperarea învăţător-şcolar şi capacitatea de autoeducare, pe baza cunoaşterii criteriilor de evaluare
e) consumă mai puţin timp decât alte tipuri de evaluari.
În învăţământul primar, de o importanţă covârşitoare sunt şi metodele şi instrumentele complementare, cum ar fi:
a) observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor
b) investigaţia;
c) proiectul;
d) portofoliul;
e) autoevaluarea.
a) observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor
b) investigaţia;
c) proiectul;
d) portofoliul;
e) autoevaluarea.
Este
clar că toate metodele şi tehnicile de verificare prezintă avantaje şi
limite, plusuri şi minusuri şi că nu se poate vorbi de o verificare
completă a realizării obiectivelor vizate decât printr-o îmbinare a
diferitelor tehnici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu